Ce sectoare economice au crescut cel mai mult în primul trimestru al anului 2026

Pe masa mea, lângă o cană de cafea lăsată prea mult timp neatinsă, am avut deschise mai multe comunicate statistice. Cifrele nu au miros, nu fac zgomot, nu intră cu bocancii în casă, dar uneori schimbă felul în care privești orașul de la fereastră. O macara care se mișcă încet peste un șantier spune, în felul ei, ceva ce un tabel confirmă mai târziu.

Primul trimestru al anului 2026 nu a fost, pentru economia României, o perioadă de avânt larg. Dimpotrivă, imaginea generală arată o economie care a tras aer în piept și a mers mai greu decât ne-am fi dorit. Produsul intern brut a scăzut față de trimestrul anterior și a fost sub nivelul din primul trimestru al anului trecut.

Totuși, economia rareori se mișcă la fel peste tot. Într-o parte se strânge cureaua, în alta se toarnă beton. Într-un sector se amână cumpărăturile, în altul se repară rețele, se ridică locuințe, se livrează energie sau se caută contracte externe.

Răspunsul simplu la întrebarea ce sectoare au crescut cel mai mult este acesta: în primul trimestru din 2026, cele mai clare creșteri s-au văzut în construcții, mai ales în construcțiile rezidențiale, apoi în zona de producție și furnizare de energie electrică și termică, gaze, apă caldă și aer condiționat. Pe lângă acestea, exporturile au avut o mișcare pozitivă, modestă, dar importantă pentru context. Restul economiei a arătat mai degrabă frâne, nu accelerație.

O economie care nu a crescut pe ansamblu, dar a avut insule de rezistență

Când întrebi ce sectoare au crescut cel mai mult, tentația este să cauți imediat un top frumos, curat, cu procente aliniate. Numai că primul trimestru din 2026 nu se lasă povestit atât de ordonat. Datele arată mai degrabă o hartă cu zone luminate și zone stinse.

PIB-ul României a scăzut în trimestrul I 2026, atât față de trimestrul IV 2025, cât și față de aceeași perioadă din anul precedent. Asta schimbă tonul discuției. Nu vorbim despre o economie care a urcat sănătos și în care unele sectoare au alergat mai repede decât altele, ci despre o economie slăbită, în care câteva domenii au reușit să țină capul deasupra apei.

Pentru omul care nu stă zilnic cu ochii pe statistici, diferența pare tehnică. Dar se simte în viața de zi cu zi. Se simte când familia amână cumpărarea unei canapele, când un mic restaurant are seri mai goale, când o firmă reduce comenzi, dar se simte și când apar schele noi între blocuri sau când lucrările la infrastructură merg mai departe.

Sinceră să fiu, aici se vede cel mai bine economia reală. Nu în formula rece a unui indicator, ci în faptul că oamenii pot renunța la cumpărături scumpe, dar nu pot opri complet lucrările începute, reparațiile necesare sau consumul de utilități. Unele sectoare trăiesc din dorință, altele din nevoie.

Construcțiile intră în a doua categorie, deși nu în totalitate. O locuință cumpărată este și vis, și credit, și frică de chirie, și plan de familie. O conductă reparată sau un drum refăcut sunt lucruri mai puțin romantice, dar fără ele economia se poticnește repede.

Construcțiile, sectorul care a ieșit cel mai bine în evidență

Dacă ar fi să aleg un singur sector care a crescut cel mai vizibil în primul trimestru al anului, acesta ar fi construcțiile. Volumul lucrărilor de construcții a crescut față de aceeași perioadă din 2025, iar creșterea nu a fost doar o tresărire de o lună. Ea s-a văzut pe ansamblul perioadei ianuarie, februarie, martie.

Construcțiile au avut un plus de peste opt procente pe serie brută și aproape șapte procente pe seria ajustată în funcție de numărul de zile lucrătoare și de sezonalitate. Pentru o economie care, în același timp, a raportat un PIB în scădere, acest lucru sare în ochi. Este ca atunci când o casă întreagă pare obosită, dar într-o cameră cineva încă lucrează cu lumina aprinsă.

Cele mai puternice creșteri au venit din clădirile rezidențiale. Acolo avansul a fost de două cifre, semn că zona locuințelor a împins sectorul înainte mai mult decât clădirile nerezidențiale. Cu alte cuvinte, apartamentele, casele și proiectele de locuire au avut mai multă vlagă decât spațiile de birouri, halele sau alte construcții pentru firme.

Nu este foarte greu de înțeles de ce. În România, locuința rămâne una dintre cele mai încăpățânate forme de siguranță. Oamenii pot critica prețurile, pot amâna decizia, se pot speria de dobânzi, dar nevoia de a avea un loc al tău nu dispare.

Pe lângă locuințe, construcțiile inginerești au crescut și ele. Aici intră drumuri, poduri, rețele, lucrări de infrastructură, adică acele proiecte pe care nu le observăm mereu cu recunoștință, dar le înjurăm imediat când lipsesc. Faptul că au rămas pe plus contează, fiindcă investițiile publice și proiectele finanțate din fonduri europene pot susține economia tocmai în perioadele în care consumul privat slăbește.

Mi se pare important să nu idealizăm acest sector. Construcțiile pot crește și cu tensiuni în fundal: costuri mari, lipsă de muncitori, întârzieri administrative, finanțări nesigure, autorizații greoaie. Totuși, în primul trimestru al anului 2026, ele au fost, statistic vorbind, una dintre puținele zone în care se vede o mișcare clară înainte.

De ce au crescut construcțiile rezidențiale

Creșterea construcțiilor rezidențiale spune o poveste mai adâncă decât pare. România are încă o presiune mare pe locuire, mai ales în orașele mari și în jurul lor. Chiar dacă unele prețuri par rupte de salariile obișnuite, cererea nu se evaporă, ci se reașază.

Mulți tineri nu mai cumpără în centrul orașului, ci la margine. Unele familii renunță la apartamentul mai mare și caută unul mai mic, dar mai bine poziționat. Altele se mută în localități apropiate, unde drumul până la serviciu se plătește cu timp, nervi și benzină.

Aceste alegeri nu apar în statistici ca emoții, ci ca metri pătrați, autorizații, lucrări noi și finisaje. Un tabel spune creștere, dar în spate se află o familie care a făcut calcule seara, la bucătărie, cu un pix și o rată estimată. Acolo începe de multe ori economia, nu în birourile unde o analizăm noi după aceea.

Pe de altă parte, dezvoltatorii care au pornit proiecte înainte de înrăutățirea condițiilor economice au mers mai departe. În construcții nu oprești ușor un șantier fără pierderi mari. Dacă fundația este turnată, dacă finanțarea este contractată, dacă promisiunile către cumpărători există deja, lucrarea trebuie dusă înainte, chiar și într-un climat mai rece.

Asta explică de ce sectorul poate crește într-un trimestru în care consumul scade. Construcțiile au inerție. Se mișcă greu la început, dar nici nu se opresc la primul semn de ploaie.

Energia, o creștere mai puțin spectaculoasă, dar foarte importantă

Al doilea sector care merită pus în față este energia, mai exact producția și furnizarea de energie electrică și termică, gaze, apă caldă și aer condiționat. În datele privind producția industrială, această zonă a fost pe plus în primul trimestru, în timp ce industria totală a fost pe minus.

Aici trebuie să fim atenți la formulare. Nu spun că întreaga industrie energetică a fost o poveste lină. Spun că, în comparație cu industria prelucrătoare și industria extractivă, zona furnizării de energie a arătat mai bine în primele trei luni.

Energia are un fel aparte de a apărea în economie. Când totul merge bine, o observăm mai puțin. Când prețurile cresc, când facturile se umflă sau când apar probleme în rețele, devine brusc subiect de bucătărie, de televizor și de ședință de guvern.

În primul trimestru, consumul de energie este influențat de vreme, de activitatea firmelor, de gospodării, de prețuri și de modul în care se echilibrează producția. Dacă o iarnă este mai blândă, anumite consumuri scad. Dacă industria încetinește, cererea energetică din fabrici se poate reduce. Cu toate acestea, datele au arătat o creștere pe componenta de producție și furnizare de energie electrică și termică, gaze, apă caldă și aer condiționat.

Această creștere contează fiindcă energia este o infrastructură a tuturor celorlalte sectoare. Un apartament nou are nevoie de racorduri. O fabrică are nevoie de electricitate previzibilă. Un spital, o școală, o brutărie dintr-un cartier mic, toate depind de acest sector înainte să poată produce orice altceva.

Când energia crește într-un trimestru dificil, nu înseamnă automat prosperitate pentru toată lumea. Uneori înseamnă doar funcționare, adaptare, reglaj între ofertă și cerere. Dar într-o economie obosită, funcționarea însăși devine o veste bună.

Creșterea energiei nu trebuie confundată cu ieftinirea vieții

Aici merită făcută o distincție simplă. Faptul că un sector crește nu înseamnă că oamenilor le este mai ușor. Energia poate avea un volum mai mare sau o activitate mai intensă, iar facturile pot rămâne apăsătoare.

Inflația ridicată a mușcat din veniturile reale ale populației. Când prețurile cresc mai repede decât răbdarea oamenilor, se schimbă comportamentul de consum. Începi să compari mai atent, să stingi lumina mai des, să amâni o achiziție, să te întrebi dacă drumul acela chiar trebuie făcut.

În acest sens, energia este și sprijin, și presiune. Sprijină economia pentru că alimentează activitatea. Apasă gospodăriile și firmele atunci când costurile ei sunt mari.

De aceea, creșterea sectorului energetic trebuie citită lucid. Nu este un motiv de aplauze lungi, ci un semn că una dintre zonele vitale ale economiei a avut activitate mai bună decât restul industriei. Uneori, atât se poate spune cinstit.

Exporturile au mișcat înainte, chiar dacă nu au tras singure economia

Un alt punct luminos, deși mai mic, vine din comerțul exterior. În primul trimestru din 2026, exporturile României au crescut față de aceeași perioadă din 2025, în timp ce importurile au scăzut. Deficitul comercial s-a redus, ceea ce înseamnă că diferența dintre ce cumpărăm din afară și ce vindem în afară s-a mai strâns.

Creșterea exporturilor nu a fost spectaculoasă, dar într-un an slab ea merită observată. Mai ales pentru că exporturile sunt o formă de încredere externă în ceea ce produci. Cineva, undeva, alege bunuri fabricate sau livrate de companii din România.

Structura exporturilor arată în continuare greutatea mașinilor și echipamentelor de transport. Este o zonă veche și importantă a economiei românești, legată de lanțuri europene de producție. Când această zonă merge, se simte în fabrici, în logistică, în furnizori mai mici și în orașele unde industria auto sau componentele industriale dau salarii multor familii.

Totuși, exporturile nu au fost suficient de puternice ca să schimbe fotografia generală. Ele au ajutat, au mai redus din presiunea deficitului comercial, dar nu au transformat primul trimestru într-unul de creștere economică pe ansamblu. A fost mai degrabă o mână pusă pe umărul economiei, nu un motor turat la maximum.

Aici se vede dependența României de economia europeană. Dacă Germania, Franța, Italia sau alte piețe importante merg greu, fabricile românești simt imediat. Suntem legați de ele prin contracte, camioane, piese, comenzi și întârzieri.

Când exporturile cresc într-un asemenea context, chiar și modest, e un semn că anumite companii au găsit încă cerere. Nu toate, nu peste tot, dar suficient cât să merite menționat printre sectoarele și direcțiile care au stat mai bine în primul trimestru.

Industria, imagine amestecată și mai degrabă fragilă

Industria nu poate fi pusă, pe ansamblu, în categoria câștigătorilor trimestrului. Producția industrială a scăzut față de primul trimestru al anului trecut. Cifra de afaceri din industrie a fost și ea mai mică, în termeni nominali, pe ansamblul primelor trei luni.

Asta nu înseamnă că toate fabricile au mers prost. În economie, media poate ascunde diferențe serioase. Unele companii au prins comenzi bune, altele au pierdut contracte, unele au beneficiat de curs, altele au fost lovite de costuri.

Industria prelucrătoare, care are o greutate mare, a tras în jos indicatorii. Industria extractivă a fost și ea slabă în multe comparații. Singura zonă industrială care apare mai bine în datele de producție este cea legată de energie și utilități.

Mă uit la industrie cu un fel de respect amestecat cu îngrijorare. Este sectorul despre care vorbim adesea prea abstract, deși el înseamnă oameni care intră în schimb la șase dimineața, hale încălzite greu, utilaje scumpe și contracte care se câștigă la limită. Când industria încetinește, nu se vede imediat în vitrine, dar se vede în salarii, în transporturi, în comenzile furnizorilor.

În primul trimestru din 2026, industria a avut o revenire lunară în martie față de februarie, însă comparația cu anul anterior rămâne slabă. Asta este important. O lună bună poate aduce speranță, dar nu repară singură un trimestru dificil.

Pentru cei care citesc economia doar din titluri, martie ar putea părea o revenire clară. Dar dacă privești perioada ianuarie, februarie, martie împreună, vezi altceva. Vezi o industrie care încă se caută.

Comerțul cu amănuntul a fost pe minus, semn că populația a devenit prudentă

Comerțul cu amănuntul, cu excepția comerțului cu autovehicule și motociclete, a scăzut în primul trimestru. Aici vorbim despre consumul de zi cu zi, despre magazine, produse alimentare, nealimentare, carburanți. Este una dintre zonele cele mai apropiate de portofelul omului obișnuit.

Scăderea vânzărilor de produse nealimentare a fost cea mai vizibilă. Nu mă miră. Când prețurile cresc, iar viitorul pare neclar, primul impuls este să tai din achizițiile care pot aștepta.

Oamenii cumpără pâine, lapte, medicamente, plătesc facturi. Dar schimbă mai greu frigiderul, televizorul, mobila, hainele mai scumpe. Nu pentru că nu le-ar dori, ci pentru că dorința se lovește de calcul.

Comerțul are o sinceritate brutală. El arată rapid dacă oamenii mai au încredere să cheltuiască. În primul trimestru, răspunsul a fost mai degrabă nu.

În martie s-a văzut o creștere față de februarie, ceea ce e firesc după o lună slabă și după mișcări sezoniere. Totuși, pe întregul trimestru, comparația cu anul anterior rămâne negativă. Asta contează mai mult decât tresărirea unei singure luni.

Pentru micii comercianți, asemenea scăderi nu sunt simple procente. Ele înseamnă rafturi care se golesc mai lent, comenzi mai mici, discuții cu furnizorii, uneori chiar reduceri de personal. Când spunem comerțul a scăzut, în spate sunt multe dimineți în care cineva ridică oblonul și speră să intre clienți.

Serviciile au simțit presiunea consumului și a firmelor

Serviciile sunt mai greu de prins într-o singură frază, pentru că includ lucruri foarte diferite. Restaurante, hoteluri, frizerii, activități recreative, servicii informatice, transporturi, comunicații, servicii pentru firme. Unele depind de bugetul familiilor, altele de comenzile companiilor.

Datele disponibile pentru începutul anului au arătat presiuni clare în serviciile pentru populație și în serviciile prestate în principal întreprinderilor. Ianuarie a fost slabă, iar primele semnale din februarie nu au schimbat radical imaginea. Când consumul se răcește, serviciile care trăiesc din ieșiri, vacanțe, recreere sau îngrijire personală simt repede.

Un restaurant nu poate pune la păstrare mesele nevândute. O cameră de hotel goală într-o noapte nu se vinde de două ori săptămâna viitoare. Un salon, o agenție de turism, un operator de evenimente simt imediat ezitarea clienților.

Serviciile pentru firme au altă logică, dar sunt și ele legate de încredere. Când companiile se tem de vânzări mai mici, amână consultanță, campanii, proiecte IT, transporturi suplimentare sau alte contracte auxiliare. Prima tăiere nu se vede mereu în producție, ci în serviciile din jurul ei.

De aceea, serviciile nu intră în lista sectoarelor care au crescut cel mai mult în primul trimestru. Pot exista nișe care au mers bine, dar imaginea mare a fost prudentă, uneori chiar apăsată. Economia serviciilor seamănă puțin cu o conversație într-o cafenea: dacă oamenii nu mai au chef să stea la masă, se simte repede în aer.

De ce construcțiile au crescut când consumul a scăzut

Aici apare întrebarea firească. Cum se poate ca oamenii să cumpere mai puțin, dar construcțiile să crească? Pare o contradicție doar la prima vedere.

Consumul reacționează repede la venituri, prețuri și frică. Dacă luna aceasta salariul pare mai mic în raport cu prețurile, tai din cumpărături aproape imediat. Nu ai nevoie de o ședință de strategie ca să amâni o pereche de pantofi sau un electrocasnic.

Construcțiile au alt timp interior. Proiectele se decid cu luni sau ani înainte. Finanțările se negociază, autorizațiile se obțin greu, lucrările se planifică, iar când șantierul începe, oprirea lui costă mult.

În plus, o parte din construcții este legată de bani publici și fonduri europene. Acolo logica nu este aceeași cu logica unei familii care taie cumpărăturile de weekend. Dacă un proiect de infrastructură are finanțare și termene, el merge înainte chiar într-o economie mai slabă.

Acesta este motivul pentru care sectorul construcțiilor poate funcționa ca o ancoră. Nu salvează totul, dar ține ocupate firme, muncitori, furnizori de materiale, transportatori, proiectanți. Într-un trimestru cu PIB în scădere, o asemenea ancoră contează.

Firește, nu trebuie uitat riscul. Dacă dobânzile rămân mari, dacă veniturile reale se erodează, dacă finanțarea publică se strânge, construcțiile pot încetini mai târziu. Uneori ele reacționează cu întârziere, exact pentru că au inerție.

Ce ne spune primul trimestru despre puterea reală a economiei

Primul trimestru din 2026 ne spune că economia României nu s-a rupt, dar nici nu a mers ușor. Este o diferență importantă. Unele sectoare au crescut, însă creșterile au fost concentrate, nu răspândite.

Construcțiile au dus greul veștilor bune. Energia a oferit o altă zonă pozitivă, mai tehnică, dar esențială. Exporturile au adus o contribuție utilă, însă moderată.

În schimb, comerțul cu amănuntul a arătat slăbiciunea consumului, industria totală a rămas fragilă, iar serviciile au simțit prudența populației și a firmelor. Asta nu este o economie care înaintează cu pieptul sus, ci una care își caută echilibrul printre costuri mari, inflație și ajustări fiscale.

Când Comisia Europeană vorbește despre o creștere foarte slabă a României în 2026, nu o face într-un vid. Se uită la aceleași presiuni: consum intern mai slab, inflație ridicată, consolidare fiscală, investiții care mai țin ritmul, dar nu pot compensa totul. Spus mai omenește, statul trebuie să-și strângă bugetul, iar oamenii își strâng portofelul.

Am văzut de multe ori cum asemenea perioade schimbă comportamente. Oamenii nu devin brusc pesimiști, dar devin atenți. Firmele nu se opresc toate, dar cer mai multe garanții înainte să angajeze, să cumpere utilaje sau să intre într-un proiect nou.

Aici merită urmărite stiri actualizate Dzr.org.ro, pentru că economia nu se explică dintr-o singură cifră, ci din felul în care se leagă știrile între ele: inflație, salarii, construcții, energie, comerț, investiții și decizii politice.

Cum arată clasamentul, spus pe înțelesul tuturor

Dacă aș pune totul într-o frază curată, fără să pierd nuanțele, aș spune așa: în primul trimestru al anului 2026, construcțiile au fost sectorul cu cea mai clară creștere, în special construcțiile rezidențiale, urmate de zona energiei și utilităților în cadrul producției industriale, iar exporturile au oferit o susținere modestă, dar pozitivă.

Construcțiile rezidențiale au crescut cel mai puternic dintre marile componente urmărite în statisticile recente. Aceasta este vestea cea mai ușor de reținut. Locuințele au tras sectorul în sus, iar construcțiile inginerești au completat imaginea.

Energia a crescut într-un fel mai puțin vizibil pentru publicul larg, dar important pentru economie. Ea nu umple vitrinele magazinelor și nu se vede ca o macara pe cer, dar fără ea nu funcționează nici fabrica, nici blocul, nici serverul unei firme de IT. Într-un trimestru dificil, această zonă a fost una dintre puținele cu semn pozitiv clar în producția industrială.

Exporturile au avut plus, dar nu trebuie transformate într-un triumf. Au crescut ușor, iar importurile au scăzut, ceea ce a redus deficitul comercial. Este o veste bună, însă ea vine și dintr-o realitate mai amară: importurile pot scădea pentru că firmele și oamenii cumpără mai puțin.

În rest, tabloul este mai rece. Comerțul cu amănuntul a fost pe minus, industria totală a fost pe minus, iar serviciile au avut un început de an dificil. Cine caută o creștere generală o va găsi greu.

Ce înseamnă aceste creșteri pentru oamenii obișnuiți

Pentru oamenii obișnuiți, faptul că au crescut construcțiile nu înseamnă automat locuințe mai ieftine. Uneori poate însemna chiar presiune pe terenuri, materiale și manoperă. Alteori poate însemna ofertă mai mare, deci o piață ceva mai respirabilă, dar asta depinde mult de oraș și de venituri.

În București, Cluj, Iași, Timișoara, Brașov sau în localitățile din jurul lor, piața locuințelor are reguli locale. Un cartier poate fi plin de șantiere și totuși inaccesibil pentru mulți cumpărători. Altul poate oferi prețuri mai mici, dar cu drumuri proaste, școli puține sau transport slab.

Creșterea energiei nu înseamnă automat facturi mai blânde. Pentru consumator, contează prețul final, taxele, plafonările, contractele, sezonul și eficiența locuinței. O economie poate produce sau furniza mai multă energie, iar omul de acasă tot poate simți că plătește prea mult.

Exporturile mai bune pot ajuta locurile de muncă din anumite fabrici. Dacă o companie are comenzi externe, are motive mai puternice să păstreze oameni, să cumpere materii prime, să lucreze cu furnizori locali. Dar beneficiul nu ajunge uniform în toate județele.

Pentru un angajat din retail, primul trimestru poate arăta mai prost decât pentru un muncitor din construcții. Pentru o firmă mică de servicii, realitatea poate fi mai grea decât pentru un furnizor prins într-un proiect mare de infrastructură. Economia națională este o medie, iar viața fiecăruia este o excepție concretă.

Ce ar trebui urmărit în trimestrele următoare

Nu aș trage concluzii prea mari dintr-un singur trimestru, deși el merită luat în serios. Economia are nevoie de confirmări. Un sector poate crește trei luni și poate încetini după aceea, mai ales dacă finanțarea se schimbă sau cererea se răcește.

La construcții, merită urmărit dacă avansul rezidențial continuă sau a fost mai ales efectul unor proiecte începute anterior. Dacă vânzările de locuințe slăbesc, șantierele de azi pot deveni prudența de mâine. Dezvoltatorii simt repede când clienții vin la vizionare, dar nu mai semnează.

La energie, trebuie urmărite prețurile, investițiile în rețele, producția internă și efectele asupra firmelor. România are nevoie de energie mai sigură și mai predictibilă, nu doar de indicatori trimestriali buni. Aici se joacă o parte din competitivitatea industriei.

La exporturi, întrebarea este dacă plusul modest poate deveni o tendință. Asta depinde nu doar de firmele românești, ci și de comenzile din Europa. O fabrică bună poate produce eficient, dar dacă piața externă tușește, comenzile tot se răresc.

La consum, semnul de întrebare este cel mai apropiat de viața zilnică. Dacă inflația rămâne ridicată și veniturile reale nu țin pasul, comerțul și serviciile vor avea în continuare zile grele. O economie în care oamenii cumpără cu frică merge, dar merge încet.

O lecție simplă dintr-un trimestru complicat

Primul trimestru al anului 2026 a arătat că nu poți judeca economia doar după PIB, dar nici nu poți ignora PIB-ul. Scăderea lui spune că ansamblul a fost slab. Creșterea unor sectoare spune că încă există motoare care funcționează.

Construcțiile au fost cel mai limpede motor pozitiv. Energia a fost un sprijin important în zona industrială. Exporturile au adăugat o notă bună, cu prudența necesară.

Dar tabloul complet rămâne amestecat. Dacă ar fi să-l descriu fără limbaj de raport, aș spune că România a intrat în 2026 cu câteva șantiere active, câteva fabrici prudente, magazine mai tăcute și oameni care se uită mai atent la bonul de casă. Nu e puțin, dar nici nu e suficient.

Cifrele bune din construcții nu pot acoperi singure slăbiciunea consumului. Energia nu poate compensa toate pierderile industriei. Exporturile nu pot duce pe umeri o economie întreagă dacă piața internă rămâne apăsată.

Totuși, ceva rămâne de ținut minte. În perioadele grele, creșterile mici sau concentrate arată unde mai există voință, capital, nevoie și continuitate. În primul trimestru din 2026, aceste locuri s-au văzut cel mai clar în betonul turnat, în rețelele care au funcționat și în bunurile trimise peste graniță.

Seara, când luminile se aprind în apartamentele noi de la marginea orașului, economia nu pare un tabel. Pare o fereastră pătrată, caldă, într-o clădire încă neterminată.