Maramureșul nu este o destinație pe care să o „bifezi” într-o zi. Este un ținut în care drumurile șerpuiesc printre dealuri cu fânețe, porțile de lemn sculptat stau de strajă la intrarea în gospodării, iar duminica oamenii merg la biserică îmbrăcați în port popular. Farmecul lui stă tocmai în ritmul lent, în timpul petrecut la o masă cu gazdele, în plimbările fără grabă printre case vechi și în liniștea serilor de la sat.
Pentru cine pleacă prima dată în nordul României, ghidul de mai jos adună principalele locuri de văzut, de la bisericile de lemn la mocănița de pe Valea Vaserului, un itinerar orientativ de cinci zile și câteva sfaturi practice despre sezon, cazare și comportamentul potrivit într-o zonă în care tradiția nu este un spectacol pentru turiști, ci parte din viața de zi cu zi.
De ce Maramureșul se descoperă încet
Țara Maramureșului, regiunea istorică din jurul orașului Sighetu Marmației, este străbătută de câteva văi principale, fiecare cu satele și identitatea ei: Valea Izei, Valea Marei, Valea Cosăului și Valea Vișeului. Distanțele nu sunt mari pe hartă, dar drumurile sunt adesea înguste și trec prin sate, așa că timpul de deplasare este mai lung decât te-ai aștepta.
Mai important, multe dintre lucrurile care fac Maramureșul special nu se văd din mașină. O biserică de lemn trebuie privită pe îndelete, de la șindrila acoperișului la picturile interioare. O poartă maramureșeană spune o poveste prin fiecare motiv sculptat. O discuție cu un meșter sau cu o gazdă despre obiceiurile locului valorează mai mult decât încă un obiectiv vizitat în grabă.
Porțile și meșteșugurile locale
Porțile maramureșene, masive, din lemn de stejar, cu motive precum funia răsucită, soarele, pomul vieții sau rozeta, sunt poate cel mai vizibil semn al identității locale. În multe sate le vei vedea una lângă alta, unele vechi și înnegrite de timp, altele noi, ridicate de familii care țin la tradiție. Pe lângă sculptura în lemn, zona păstrează meșteșuguri precum țesutul, cusutul costumelor populare sau confecționarea clopurilor, pălăriile mici purtate de bărbați la sărbători. Vizita într-un atelier, cu un meșter care îți arată cum lucrează, este una dintre cele mai frumoase experiențe ale unei vacanțe aici, iar un obiect cumpărat direct de la el este o amintire cu adevărat valoroasă.
De aceea, ideal este ca vacanța să fie organizată în jurul unei singure baze de cazare, într-un sat de pe una dintre văi, din care să pornești zilnic în excursii scurte.
Bisericile de lemn și mănăstirile
Bisericile de lemn sunt simbolul Maramureșului. Opt dintre ele sunt incluse în patrimoniul mondial UNESCO: Bârsana, Budești, Desești, Ieud, Plopiș, Poienile Izei, Rogoz și Șurdești. Toate impresionează prin turlele înalte și subțiri, prin acoperișurile de șindrilă și prin picturile interioare, care ilustrează scene biblice cu personaje îmbrăcate adesea în costume locale.
Multe dintre aceste biserici sunt încă lăcașuri de cult active, așa că programul de vizitare poate fi limitat. În unele sate, cheia se află la preot sau la un localnic care locuiește în apropiere. Merită să întrebi politicos și să lași o mică donație pentru întreținerea bisericii.
Mănăstirea Bârsana, de pe Valea Izei, este unul dintre cele mai vizitate locuri din zonă. Complexul de clădiri din lemn, cu biserica înaltă, grădinile îngrijite și porțile sculptate, arată cum poate fi continuată tradiția arhitecturii în lemn. Mai la nord, aproape de Săpânța, se află și Mănăstirea Săpânța-Peri, cu o biserică de lemn foarte înaltă, vizibilă de la distanță.
Sighetu Marmației și Săpânța
Sighetu Marmației este centrul istoric al regiunii și un bun punct de plecare. În oraș merită vizitat Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, amenajat în fosta închisoare politică, un loc grav și emoționant, care cere timp și liniște. În apropiere, Muzeul Satului Maramureșean adună case, porți și construcții tradiționale aduse din satele zonei și oferă o imagine de ansamblu asupra arhitecturii locale.
La câțiva kilometri de Sighet, satul Săpânța este cunoscut pentru Cimitirul Vesel, cu crucile sale de lemn pictate în albastru și decorate cu scene naive și versuri care povestesc, cu umor și duioșie, viața celor înmormântați. Locul este unic, dar este, înainte de toate, un cimitir. Vizitatorii sunt așteptați să se comporte cu respect, fără zgomot și fără să urce pe morminte pentru fotografii.
Valea Vaserului și mocănița
Din orașul Vișeu de Sus pornește mocănița, o cale ferată forestieră îngustă, pe care circulă locomotive cu abur. Trenul urcă încet pe Valea Vaserului, printre păduri și stânci, cu opriri în care pasagerii pot coborî, se pot plimba și pot servi masa. Călătoria este una dintre cele mai populare atracții ale Maramureșului, iar locurile se ocupă repede în sezonul de vârf, așa că rezervarea din timp este recomandată.
Pentru copii, dar și pentru adulți, mocănița este o experiență memorabilă. Merită să iei haine mai groase, chiar și vara, pentru că pe vale aerul este răcoros, iar vagoanele sunt în mare parte deschise.
Excursia ocupă o bună parte din zi, așa că nu merită programate alte vizite importante în aceeași zi. Ajunge din timp la gară, pentru că îmbarcarea durează, iar grupurile organizate sosesc adesea cu autocarul în același interval. Fotografii frumoase se pot face mai ales la urcare, când trenul înaintează încet pe lângă râu, iar fumul locomotivei se ridică printre brazi.
Munții și natura Maramureșului
Maramureșul nu înseamnă doar sate și biserici. La est, Munții Rodnei, cu Parcul Național Munții Rodnei, oferă trasee pentru drumeți experimentați și peisaje alpine spectaculoase. Din zona stațiunii Borșa se poate urca spre Cascada Cailor, una dintre cele mai cunoscute cascade din zonă, pe un traseu accesibil pentru cei cu o condiție fizică medie. Iarna, Borșa devine o destinație pentru schi.
Spre sud-vest, în Munții Gutâi, aproape de Baia Mare, Creasta Cocoșului este o formațiune stâncoasă impresionantă, la care se ajunge pe trasee de dificultate medie. Pasul Gutâi, care leagă zona Băii Mari de Țara Maramureșului, oferă și el priveliști frumoase asupra pădurilor.
Natura de aici este fragilă și merită protejată. Respectarea traseelor marcate, luarea deșeurilor înapoi și evitarea zgomotului în zonele de pășunat sunt gesturi simple, în spiritul sfaturilor din articolul despre moduri de a călători mai responsabil față de mediu.
Un itinerar orientativ de cinci zile
Itinerarul de mai jos presupune o bază de cazare pe Valea Izei sau în apropiere de Sighet și poate fi adaptat după interese și vreme:
- Ziua 1: sosire prin Baia Mare, cu o scurtă plimbare prin centrul vechi, apoi traversarea Pasului Gutâi și instalarea la pensiune.
- Ziua 2: Sighetu Marmației, cu Memorialul și Muzeul Satului, apoi Săpânța și Cimitirul Vesel, cu oprire la Mănăstirea Săpânța-Peri.
- Ziua 3: Valea Izei, cu Mănăstirea Bârsana, bisericile de lemn din Ieud și Poienile Izei și satele cu porți sculptate.
- Ziua 4: excursie cu mocănița pe Valea Vaserului, pornind din Vișeu de Sus.
- Ziua 5: drumeție spre Cascada Cailor, în zona Borșa, sau o zi liniștită în sat, cu vizite la meșteri populari, înainte de plecare.
Dacă ai mai mult timp, adaugă o zi pe Valea Cosăului, cu bisericile din Budești și Desești, sau o zi întreagă de drumeție în Munții Rodnei.
Sfaturi practice pentru o vacanță reușită
Când să mergi. Vara și începutul toamnei sunt perioadele cele mai potrivite pentru drumeții și pentru mocăniță. Toamna aduce culori spectaculoase și liniște. Iarna, în special în perioada sărbătorilor, Maramureșul își arată obiceiurile tradiționale, dar drumurile pot fi dificile.
Unde să stai. Pensiunile din sate, multe dintre ele în case tradiționale sau construite în stil local, oferă cea mai autentică experiență. Gazdele pregătesc adesea mâncare din produse proprii și pot recomanda locuri mai puțin cunoscute.
Ce să guști. Bucătăria locală se bazează pe produse simple și gustoase: brânzeturi, smântână, mămăligă, balmoș, plăcinte, mâncăruri cu ciuperci de pădure și dulcețuri de casă. Horinca, băutura tradițională, se servește ca semn de ospitalitate, dar nimeni nu se supără dacă o refuzi politicos.
Cum te porți. Satele maramureșene sunt comunități vii, nu muzee în aer liber. Cere permisiunea înainte de a fotografia oameni, mai ales persoane în vârstă sau copii, îmbracă-te decent în biserici și nu intra în curțile oamenilor fără să fii invitat. Regulile generale din articolul despre eticheta călătoriei în alte culturi se aplică foarte bine și aici, în propria țară.
Cum te deplasezi. Mașina proprie sau una închiriată oferă cea mai mare libertate, pentru că transportul public între sate este rar. Planifică drumurile pe timp de zi și ia în calcul timpi mai lungi decât cei estimați de aplicații.
Ce să iei cu tine. Încălțăminte comodă pentru drumurile de țară, o haină de ploaie, straturi de îmbrăcăminte pentru serile răcoroase și numerar, pentru că în multe sate plata cu cardul nu este posibilă la micii producători sau la meșteri. O eșarfă sau o haină care acoperă umerii este utilă pentru vizitele în biserici și mănăstiri.
Maramureșul răsplătește răbdarea. Cine îl parcurge în grabă vede câteva biserici frumoase și un cimitir neobișnuit. Cine îi acordă câteva zile, stă de vorbă cu oamenii și lasă loc neprevăzutului descoperă unul dintre puținele locuri din Europa în care tradiția încă face parte din viața de fiecare zi și pleacă, de cele mai multe ori, cu gândul să revină.
Foto: Thomas P / Pexels
