Cum pot guvernele folosi RWA pentru a atrage investiții străine?

Mai întâi, trebuie să spun că ideea ca guvernele să folosească RWA (Real-World Assets) pentru a atrage capital străin nu e o utopie modernă sau o fantezie blockchain-istă, cum ar zice unii. E o realitate care prinde contur în tot mai multe țări. Și, da, e o conversație care merită avută.

Nu doar la nivel academic, ci și în birourile ministerelor de finanțe, în consiliile de administrație ale băncilor centrale sau chiar la mesele de cafenea unde se discută despre viitorul economiei.

Să o luăm pe rând. RWA desemnează active care au existență reală: terenuri, clădiri, infrastructură, titluri de stat, credite comerciale. Practic, lucruri care se pot atinge, măsura, valorifica.

Când aceste active sunt „tokenizate”, adică reprezentate digital (de obicei pe blockchain), ele devin mult mai accesibile pentru investitori. Asta înseamnă că poți, de exemplu, să cumperi o fracțiune dintr-o stație de energie solară dintr-o altă țară, fără să fii nevoit să semnezi un teanc de acte notariale sau să deschizi o firmă locală.

De ce tokenizarea poate fi un catalizator economic

Ideea e simplă, dar puternică. Tokenizarea aduce viteză, transparență și reduce costurile. Fără intermediari în exces, fără comisioane ascunse, fără zile pierdute cu formalități. E o formă nouă de acces la investiții, dar una care trebuie să fie ancorată în realitate. Și aici intervin guvernele.

Un guvern care vrea să atragă capital străin prin RWA ar trebui, întâi de toate, să se uite în curtea lui. Să vadă ce active are. Poate e vorba de o rețea de parcuri industriale, de concesiuni de infrastructură sau de clădiri publice subutilizate. Nu toate activele sunt potrivite pentru un asemenea proces, dar unele da. Cele care generează venituri stabile sau au un potențial clar de dezvoltare pot fi puse în valoare într-un mod inteligent.

Obstacole și condiții necesare

Dar nu e de ajuns să ai active. Trebuie să ai și reguli clare. Aici apare o problemă majoră. În multe țări, legislația nu e pregătită pentru tokenizarea activelor. Drepturile de proprietate, regimul fiscal, reglementările privind investițiile străine – toate astea trebuie adaptate. Și nu vorbim doar de o actualizare de formă, ci de o regândire profundă.

Fără un cadru legal solid, niciun investitor serios nu va risca să bage bani într-un sistem care pare improvizat.

Mai e ceva: tehnologia. Tokenizarea nu se face pe hârtie. Ai nevoie de infrastructură digitală, de platforme sigure, de parteneriate cu firme specializate, de standarde. Un guvern care ia în serios această direcție ar trebui să investească în educație digitală, să creeze huburi de inovație, să colaboreze cu startupuri, cu universități, cu fintech-uri.

Și poate cel mai important: să invite actori internaționali la masă. Când un guvern local se aliază cu nume mari din tech sau din finanțe, credibilitatea crește.

Cum se vede totul din perspectiva investitorului

Dar cum se traduc toate astea pentru investitorul străin? Ei bine, dacă în fața lui se deschide o platformă unde poate vedea clar ce proiecte sunt disponibile, ce venituri promit, cine le administrează, ce garanții oferă statul, ce audituri independente s-au făcut – atunci are toate motivele să bage bani. Mai ales dacă primește și câteva stimulente fiscale sau garanții parțiale, măcar în primii ani.

De fapt, tocmai aici vine farmecul acestui model. Un stat poate oferi investitorilor posibilitatea de a participa la finanțarea infrastructurii sale, fără să cedeze controlul politic. E ca un parteneriat tăcut. Investitorul vine cu banii, statul vine cu activele și cu protecția. Iar dacă totul e digital, transparent și eficient, colaborarea poate fi una pe termen lung.

Riscuri și limite ale sistemului

Acum, să fim realiști. Există riscuri. Tokenurile RWA nu sunt întotdeauna lichide. E posibil să vrei să vinzi și să nu ai cui. Evaluarea activelor poate fi opacă. Cine decide cât valorează o stație de epurare sau un drum județean? Și mai e și partea de securitate: dacă platforma e vulnerabilă, tot efortul poate fi compromis. Dar, cumva, toate astea se pot gestiona dacă există voință politică și o echipă bună de experți în spate.

Încrederea: elementul-cheie

Ce face diferența între o inițiativă care atrage miliarde și una care rămâne pe hârtie? Încrederea. Investitorii nu sunt neapărat speriați de risc, cât de necunoscut. Dacă guvernul joacă cu cărțile pe față, dacă procesul e transparent, dacă fiecare pas e documentat, evaluat, auditat, atunci chiar și un proiect mic poate deveni interesant.

Și poate cel mai frumos este că, printr-o astfel de abordare, guvernele pot crea punți reale între lumea financiară tradițională și economia locală. Pot aduce bani în comunități, pot accelera dezvoltarea regională, pot oferi oportunități acolo unde înainte era doar stagnare. Iar toată această transformare poate porni de la un concept simplu: investiții bazate pe active din lumea reală.

Pentru cine e dispus să vadă dincolo de clișee și să pună mâna efectiv pe uneltele viitorului, RWA poate fi un drum nu doar promițător, ci necesar. Și poate, cândva, vom privi în urmă și ne vom întreba de ce ne-a luat atât de mult să începem.