Aceste doua zone geografice fac parte din regiunea istorica Muntenia,parte componenta a Tarii Romanesti.

In Evul Mediu biserica era institutia spirutuala suprema a statului,Mitropolitul era primul sfetnic al domnitorului, in cazul in care tara ramanea fara domnitor,acesta impreuna cu cativa boieri conduceau statul.Mai mult Sinodul putea, in cazuri exceptionale sa corecteze o hotarare nechibzuita a domnitorului.

In continuare prezentam cateva manastiri din cele doua zone geografice,care au contribuit la dezvoltarea culturii  romanesti si care acum prin frumusetea lor si prin incarcatura istorica sunt atractii istorice deosebite:

Mânăstirea Curtea de Argeș este ctitorită la cererea lui Neagoe Basarab de către Manole împreună cu meșterii și zidarii săi. Construcția a fost începută în 1512 în timpul lui Neagoe Basarab și finalizată în timpul ginerelui său, Radu de la Afumați în anul 1526. Biserica mănăstirii a fost edificată chiar pe locul vechii mitropolii ridicată aici în anul 1359,

La slujba de sfintire au fost prezenţi domnul Neagoe Basarab, familia sa, curtenii şi boierii ţării, precum şi Teolipt – Patriarhul Constantinopolului. Mărturiile vremii arată că participarea Patriarhului de Constantinopol, alături de mitropolitul ţării, la sfinţirea Mănăstirii Curtea de Argeş, a fost un prilej Între anii 1875-1886 biserica Mănăstirii Curtea de Argeş a fost refăcută în forma care a dăinuit până în prezent. Regele Carol I al-a angajat pe celebrul arhitect francez André Lecomte du Noüy, pentru proiectul refacerii lăcaşului.

Manastirea Namaiesti.

Biserica manastirii este sapata in piatra, in stanca muntelui. Documentele istorice in legatura cu satul Namaiesti si cu manastirea Namaiesti atesteaza anii 1503-1547 in hrisoavele domnitorilor Radu cel Mare si Mircea Ciobanul. Biserica manastirii este considerata monument istoric din secolul al XIV-lea. Date exacte in legatura cu intemeierea manastirii si a bisericii sapata in piatra nu se cunosc. Insa, legendele transmise oral, din mosi stramosi, in satul Namaiesti, pomenesc chiar de numele domnitorului Negru Voda.

In aceasta manastire se afla o icoana ce  o reprezinta pe Maica Domnului cu Pruncul Iisus in brate. Pictura a fost deteriorata de vreme. Este considerata ca una dintre cele mai vechi icoane nu numai din tara ci si din intreaga crestinatate. Se presupune ca a fost zugravita de catre Sfantul Apostol si Evanghelist Luca.

Manastirea Corbii de Piatra

Biserica din Corbi se înrudeşte tipologic cu grupul de biserici rupestre din Capadocia, însă are particularitatea a două sfinte altare pe un singur naos, motiv pentru care această biserica este unică la noi în ţară. La sud de pronaos este trapeza monastirii, dăltuită din piatră, despre care tradiţia afirmă că „îi slujea voievodului Neagoe Basarab drept divan, unde judecă diferite pricini”, atunci când lua parte la hramul bisericii, Adormirea Maicii Domnului.

Istoric vorbind, începuturile vieţii monahale la Corbii de Piatră nu sunt foarte cunoscute. Prima atestare documentară este 23 iunie 1512, dar cu siguranţă nu este şi data înfiinţării mânăstirii, existând date care confirmă faptul că aşezarea de cult datează din timpuri mai vechi.

Manastirea Cotmeana este un monument de sinteza arhitecturala, reprezentativ pentru asimilarea si dezvoltarea arhitecturii muntenesti din secolul al XIV-lea: fatadele bisericii sunt din caramida aparenta, decoratiunile sunt realizate in stil bizantino-balcanic, specific secolelor XIII-XIV, iar clopotele sunt lucrate pe la inceputul secolului al XIV-lea.Manastirea Cotmeana este considerata cea mai veche vatra monahala din Tara Romaneasca, fiind datata din anul 1292.Construită în prima sa formă de Radu I, domnul Þării Românești (1377-1389), biserica a fost refăcută de Mircea cel Bătrân (1386-1418) între anii 1387-1389, constituind un excelent loc de popas pe drumul dintre Pitești și mănăstirea Cozia, devenind una dintre ctitoriile de seamă ale voievodului Mircea cel Bătrân, cu Hramul Buna Vestire și Tăierea Capului Sf Ioan Botezătorul 29 august.

Mânăstirea Cozia este situată pe Valea Oltului, fiind înălțată aici de Mircea cel Bătrân (1355-1418) ca să păzească “vadul Oltului și drumul către cetatea de Scaun a țării”. Alte surse îl indică pe tatăl său, Radu I (1330-1383), drept ctitor al mânăstirii (cunoscută pe vremea sa sub numele de Nucet), fiii săi, Dan și Mircea fiind cei ce au finalizat construcția acesteia. La 18 mai 1388, Sfântul Nicodim de la Tismana, cel care a reorganizat călugării din Oltenia și a întemeiat mânăstirile de la Vodița și Tismana, a oficiat slujba de sfințire a mânăstirii, iar primul egumen însărcinat să conducă obștea monahală a Coziei a fost Ieromonahul Chir Gavriil, ucenicul său.

Din timpul lui Mircea cel Bătrân datează în forma originală Biserica Mare de la Cozia, cu hramul Sf. Treime, – cu excepția pridvorului -, și fundațiile clădirilor mânăstirești care alcătuiesc incinta interioară pe laturile de est și sud. Tot atunci ar fi fost construită o fântână care asigura apa necesară ridicării bisericii, existența ei fiind atestată de cercetările arheologice din 1960.

Încă din timpul lui Mircea cel Bătrân, Mânăstirea Cozia a găzduit o școală mânăstirească, devenind unul din cele mai puternice centre culturale românești, unde se învăța carte românească și slavonă.

La 31 ianuarie 1418, marele voievod Mircea cel Bătrân s-a stins din viață la Curtea de Argeș, la vârsta de 60 de ani. Mânăstirea Cozia a fost aleasă de ctitorul său să îi fie loc de odihnă veșnică, acesta fiind înmormântat în pronaosul Bisericii Sf. Treime la 4 februarie 1418.

Manastirea Dintr-un Lemn – potrivit unei vechi traditii locale, ar fi luat fiinta in primele decenii ale secolului al XVI-lea, prin edificarea in acest loc a materialului unui singur stejar. Ea a fost ridicata in cinstea Icoanei Maicii Domnului, icoana ce se pastreaza si azi in biserica de piatra a manastirii. In baza acestei traditii asezarea monahala de aici poarta numele Dintr-un Lemn. Paul de Alep, care l-a insotit pe Patriarhul Macarie al Antiohiei in calatoriile acestuia prin Tarile Romanesti intre anii 1653 si 1658, sustine ca un calugar ar fi gasit o icoana a Maicii Domnului in scorbura unui stejar batran.

Manastirea Frasinei

Biserica Manastirii Frasinei, zisa si Biserica Mare, avand hramul „Adormirea Maicii Domnului”, cu intreg ansamblul de cladiri, in forma de cetate, este ctitoria Sfantului Calinic de la Cernica, episcopul Ramnicului, care a construit-o intre anii 1860-1863, an in care o si sfinteste. Pictura, facuta in ulei de pictorul ardelean Misu Pop, in stilul lui Tattarascu, a fost spalata in anul 1968 de pictorul Aritium Avachian. Aceasta biserica este monument istoric. Biserica schitului vechi, cu hramul „Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul”, a fost construita din lemn de calugarii bulgari Ilarion si Stefan, in anul 1710 si reconstruita din zid in anii 1762-1763 de Carstea Iovipali si Damian Iovipali, frati hagii din Ramnic, impreuna cu Nicolita Iovipali, fiul lui Carstea, avand binecuvantarea episcopului de Ramnic, Filaret. In jurul acestui schit au existat chilii care insa nu s-au pastrat. Viata monahala de aici se aseamana cu cea de la Muntele Athos: in manastire nu au voie sa intre femei (numai in biserica de sus, in cea de jos au voie si femeile) si nu se gateste cu carne. In acest sens, Sfantul Calinic a asezat in anul 1867 o piatra de legamant la circa 2 kilometri de manastire, unde este astazi o biserica si dependinte pentru cazarea femeilor.

Manastirea Hurezi

Înscrisă în 1993 pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, Mănăstirea Hurezi constituie cel mai reprezentativ complex de arhitectură medievală din România, uimind prin specificul, bogăția și originalitatea sa. Așezământul monahal s-a făcut remarcat în Balcani şi în întreaga Europă prin şcoala de pictură iconografică şi murală care a funcționat în acest loc începând cu secolul al XVII-lea, dar și prin prezența cărturarilor ce se adunaseră la școala de copiști a mănăstirii.  Complexul mănăstiresc de la Hurezi este considerat a fi cel mai vast ansamblu de arhitectură medievală din Țara Românească, fiind format din mănăstirea propriu-zisă, biserica bolniței – ctitorită de Doamna Maria, soția lui Constantin Brâncoveanu, ridicată la 1696 și zugrăvită de Preda Nicolae și de Ianache –, Schitul Sfinților Apostoli, poziționat la circa 50 de metri spre nord, ctitorit de marele stareț Ioan Arhimandritul în 1698 și zugrăvit de Iosif și Ioan în 1700, și Schitul Sfântul Ștefan, ridicat la 1703 și zugrăvit de Ianache, Istrate și Harinte. Acestora li se adaugă diverse alte construcții și anexe.

Manastirea Arnota este ctitorita de Matei Basarab in 1633-1634, cu hramul „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil”, pe temelia unei biserici mai vechi, fiind situata la 37 km de Ramnicu Valcea, aproape de Manastirea Bistrita si Manastirea Hurezi. Conform unei legende, Matei Basarab a zidit manastirea aici deoarece, inainte de a fi domn, gasise scapare in aceste locuri, ascunzandu-se in niste stufarisuri, fiind urmarit de turci. In pronaosul bisericii actuale se afla doua morminte: mormantul lui Matei Basarab, mort la 9 aprilie 1654, ingropat mai intai la Targoviste si adus apoi la Arnota, dupa rascoala Seimenilor, si mormantul lui Danciu vel-vornic, tatal lui Matei Basarab, fost ostean al lui Mihai Viteazul, cazut in timpul luptelor din Transilvania, duse alaturi de eroul de la Turda, inmormantat in anul 1604 la Alba Iulia, ramasitele lui pamantesti fiind aduse la Arnota in 1648.

Manastirea Bistrita

Ctitorie a boierilor Craiovesti Manastirea Bistrita dateaza din jurul anului 1490. Insa prima atestare documentara a manastirii se pastreaza in „Hrisovul de danie” datat 16 martie 1494 apartinand lui Vlad Voda Calugarul. Din 1497 marele ban Barbu Craiovescu a adus de la Constantinopol moastele Sfantului Grigorie Decapolitul (780-842). A fost puternic avariata de expeditia condusa de Mihnea cel Rau in 1509. Dupa inlaturarea acestuia, banul Barbu, cu sprijinul lui Neagoe Basarab o reface intre 1515-1519. De remarcat faptul ca in complexul monahal de la Bistrita s-a instalat prima tiparnita din Tara Romaneasca, a ieromonahului Macarie, precum si o legatorie de carti bisericesti. Aici – dupa opinia unor cercetatori – s-a tiparit in 1508 Liturghierul slavon al calugarului Macarie, prima carte tiparita pe pamant romanesc.Ieromonahul Eftimie, egumen al manastirii a redactat in limba romana primul act manastiresc, cunoscut sub numele de Zapisul lui Eftimie 1573.

David Voiculescu

Elev Liceul Tudor Vianu

Clasa XI-a

Util:

More in:Sfaturi utile